Pe scurt:
Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, este una dintre cele mai vechi praznice creștine, închinată lemnului pe care a fost răstignit Hristos. La Beligi ajutăm familiile din București și Ilfov cu slujbe de pomenire și răspundem non-stop la +40 374.560.000.
Beligi este o casă de servicii funerare disponibilă non-stop în cele șase sectoare și în Ilfov. Vedem an de an cum Ziua Crucii aduce familiile la mormintele celor dragi, mai ales unde monumentul este o cruce. Mai jos găsești ce sărbătorim, de unde vine praznicul și ce obiceiuri se păstrează.
De Ziua Crucii, creștinii ortodocși cinstesc Înălțarea Sfintei Cruci, semnul jertfei lui Hristos și al biruinței asupra morții. Praznicul este unul împărătesc, marcat cu cruce roșie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Nu este o simplă amintire istorică, ci o zi întreagă de rugăciune, post și închinare la lemnul sfânt pe care a murit Mântuitorul.
Sărbătoarea ține de cele douăsprezece praznice mari ale anului bisericesc. Potrivit calendarului ortodox, este cea mai veche sărbătoare închinată Crucii. Slujba scoate Crucea în mijlocul bisericii, pentru ca toți credincioșii să i se închine.
Praznicul se ține mereu pe aceeași dată, ca sărbătoare cu dată fixă în calendarul ortodox. Praznicul cade aproape de începutul anului bisericesc, care în tradiția ortodoxă pornește pe 1 septembrie. Crucea rămâne spre închinare 7 zile, până la odovania praznicului pe 21 septembrie, perioadă în care credincioșii o cinstesc în biserică.
Crucea simbolizează jertfa lui Hristos și biruința vieții asupra morții, nu doar suferința de pe Golgota. Pentru creștin, Crucea de pe morminte spune că moartea nu are ultimul cuvânt. Tradiția Bisericii Ortodoxe o cinstește ca semn de credință.
Sărbătoarea vine din secolul al IV-lea, când Crucea pe care a fost răstignit Hristos a fost găsită la Ierusalim și înălțată înaintea credincioșilor. Gestul de ridicare a Crucii în fața mulțimii a dat și numele praznicului. De atunci, această sărbătoare a rămas ziua oficială de cinstire a Crucii în toate calendarele creștine.
Momentul descoperirii este legat de domnia împăratului Constantin cel Mare și de mama sa, Elena. Sărbătoarea s-a păstrat neîntrerupt în Biserica de Răsărit și în cea de Apus, ceea ce o face una dintre cele mai vechi praznice comune creștinismului.
Descoperirea Crucii de către Sfânta Elena s-a petrecut în jurul anului 326, în timpul căutărilor făcute la Ierusalim. Tradiția spune că împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a găsit lemnul Sfintei Cruci pe locul răstignirii. Momentul este consemnat de Patriarhia Română, care îl leagă de anul 326.
Crucea se înalță în biserică pentru ca toți credincioșii să o poată vedea și cinsti, repetând gestul de la Ierusalim. Preotul scoate Crucea împodobită cu busuioc în mijlocul lăcașului.
Postul de Ziua Crucii este unul aspru, iar pentru cei care pot, post negru, adică fără mâncare și apă o parte din zi. Biserica Ortodoxă rânduiește această zi ca zi de post chiar dacă pică într-o zi obișnuită a săptămânii. Postul se ține în cinstea Crucii și a Patimilor lui Hristos, ca semn de smerenie.
Ce nu se mănâncă de Ziua Crucii ține de regula postului negru sau aspru: alimente de origine animală, fără excepție. Masa de post cuprinde legume, fructe, pâine și fasole, gătite simplu, fără carne, lactate sau ouă. Unii gospodari evită inclusiv strugurii, după obiceiul locului, fiindcă această zi marchează tradițional binecuvântarea culesului.
La postul de Ziua Crucii, bolnavii, copiii, femeile însărcinate și bătrânii pot primi dezlegare de la duhovnic. Dezlegarea înseamnă un post mai ușor, păstrat după putere, nu renunțarea la el. Postul rămâne, înainte de toate, un act de credință.
Obiceiurile de Ziua Crucii îmbină evlavia bisericească cu practici populare vechi legate de cruce și de toamnă. Credincioșii merg la slujbă, se închină Crucii și aprind lumânări pentru cei adormiți. Crucea este purtată la piept ca semn de ocrotire, iar gospodăriile sunt stropite cu agheasmă de către preot.
Ce nu se face de Ziua Crucii ține mai ales de tradiția populară, care spune să nu lucrezi pământul în această zi. Oamenii evită săpatul, culesul brutal sau muncile grele care tulbură liniștea zilei. Sărbătoarea este păstrată curată, dedicată rugăciunii și odihnei, din respect pentru Cruce.
Mulți creștini folosesc Ziua Crucii ca prilej de pomenire a celor adormiți, mergând la cimitir. În tradiția Bisericii Ortodoxe, morții se pomenesc la 3 zile, la 9 zile și la 40 de zile după deces, apoi la 6 luni și la 1 an. Se aprinde o lumânare care arde 2 ore la mormânt și se aduce colivă, iar familiile cu o cruce la căpătâi simt încărcătura zilei.
Poți cinsti pe cineva drag printr-o vizită la cimitir, o lumânare aprinsă și o slujbă de pomenire cerută preotului. Mulți aduc și colivă, simbolul pomenirii în parastas și în zilele de cinstire a morților. Gesturile sunt simple, dar țin vie legătura cu cei plecați, așa cum vedem la familiile din București și Ilfov.
Coliva și lumânările pentru pomenire se pregătesc din timp, cu o zi înainte de mersul la cimitir. Ai nevoie de colivă, lumânări și o discuție cu preotul pentru ora slujbei. La Beligi ajutăm familiile din București și Ilfov cu organizarea pomenirilor și cu resurse funerare pentru fiecare etapă.
Crucea ca monument funerar are pentru multe familii o valoare care trece dincolo de piatră, fiindcă praznicul Înălțării Sfintei Cruci cinstește chiar acest semn. Pe mormânt, ea devine mărturia tăcută a credinței celui plecat și a celor rămași. Alegerea unui monument funerar în formă de cruce leagă amintirea de credința păstrată în familie.
Ziua Crucii rămâne o sărbătoare în care credința și amintirea se întâlnesc, între post, slujbă și gândul la cei plecați. Este firesc să ai întrebări despre cum o ții, ce mănânci sau cum cinstești pe cineva drag. Biserica Ortodoxă păstrează această zi de mai bine de un mileniu și jumătate, ca semn că moartea nu are ultimul cuvânt.
Dacă vrei să afli mai multe despre tradițiile de pomenire din Biserica Ortodoxă, citește despre colivă și despre perioada de doliu.
