Slujba stâlpilor, numită bisericește Panihida, este o rugăciune scurtă pentru sufletul celui răposat, la care se adaugă citirea unor părți din cele patru sfinte Evanghelii. Ea are în centru speranța în Înviere și sprijină familia, arătându-le faptul că moartea nu este un sfârșit.
Denumirea de Stâlpi provine din prima epistolă a Apostulului Pavel către Timotei, unde Biserica este numită stâlp. Ca să știi, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlp și temelie a adevărului.
În momentul în care cel adormit este pregătit și depus la locul unde se ține priveghiul, preotul vine și îi citește stâlpii. Practica bisericească spune că stâlpii sunt rugăciunile citite lângă sicriul celui plecat în neființă în care familia îi cere lui Dumnezeu odihnă sufletului răposat, iertarea greșelii cea de voie și cea fără de voie (..) ca Domnul Dumnezeu să așeze sufletul lui unde drepții se odihnesc..
Citirea stâlpilor are loc între ziua morții și ziua înmormântării, cel mai adesea după-amiaza sau seara, la capela Bisericii sau la cimitir unde se ține priveghiul. Cel care citește Slujba Stâlpilor este preotul chemat de familie în vederea pregătirii înmormântării.
De obicei pentru această slujbă creștinii pregătesc lumânări, o cadelniță (cătuie) în care se aprinde cărbune și se pune tămâie, alături de colivă, un pahar de vin și o mică jertfă alcătuită din fructe, cozonac, toate acestea urmând a fi binecuvântate de către preot. De asemenea, va arde și toiagul mortului, așezat pe pieptul defunctului, în timpul slujbei.
Tot atunci se trag clopotele la biserica din parohie, pentru a îi înștiința pe ceilalți membrii ai parohiei că unul dintre ei i-a părăsit, să-i îndemne la rugăciune pentru iertarea păcatelor lui (de aceea toți zic Dumnezeu să-l ierte ) și să ne aducă aminte că toți suntem muritori.
Commenti